O lumină scânteietoare în contrast cu cerul întunecat…
În fecare an iarăşi şi iarăşi mă uimeşte atmosfera lunii decembrie, mă miră reacţia oamenilor care trăiesc in siguranţă. O privesc ca pe un oricare alt Crăciun, alt sfârşit de an şi alt moment pentru urări de bine.
Destul de obişnuit, nu-i aşa? Da, pentru tne şi până acum şi pentru mine e chiar normal. Dar în acest moment, totuşi, gândurile mele sunt cu acei oameni care se aflăîn alte situaţii.
Oameni care au cea mai mare nevoie de urări de bine, care nu se pot simţi în siguranţă, comfort si bucurie. Te gândeşti la oametea din Africa sau la victmele lăsate de tsunami sau la locuri unde şi acum e război civil?
Eu nu.
Eu mă gândesc la sărmanele sufete, care locuiesc în aceleaşi oraş cu mine.
Nu i-am întâlnit încă dar şti că există. Ştu şi că în tmpul sărbătorilor de la anul acesta vor fetiţecare vor f iar dezamăgite. Nu din cauza lipsei cadourilor ci din cauza altei dorinţe neîmplinite, de a f salvate.
Şi din nefericire acest „grup” contiuă să se extidă. Mici băieţei care nu şti că pot găsi înţelegere şi compasiune, şi că mai sunt şi alţii ca ei…din nefericire! Mă gândesc la acele sufete tandre care după sărbători vor deveni iarăşi victmele lăcomiei atacatorilor lor, care îşi manifestează dorinţa pentru putere în mod nepotrivit prin actvităţi sexuale. Poate că aceşticopii vor f lăsaţi în pace în tmpul sărbătorilor, poate nu.
Mă gândesc la copii alcooliştior, dependenţilor de droguri, care reprezintă „serviciile de îngrijire” ale familiei lor. Mă gândesc la forţele tăcute din spatele ţinutei dure sau a zâmbetului provocator. Nimeni nu poate observa persoana matură în spatele chipului copilăresc. Mă gândesc la modul slab şi eşuat de comunicare a unor adulţi, ceea ce pentru foarte mulţi copii înseamnă ameninţarea cu bătaia, contuzii, fracturi, inimă zdrobită şi multe lacrimi.
În fecare an realizez că aceşti cpii nu sunt departe. Într-o zi de Crăciun mă găseam oferând sprijin unui copil care fusese victma unui abuz sexual. Experienţă oribilă, care nu dispare sub pomul de Crăciun cu un cadou sau o felicitare de Crăciun. Pentru o vreme oamenii condamnă aceasta întâmplare şi vorbesc despre ruşine, dezonoare.
Doar pentru o vreme, până cănd sentmentul devine prea apropiat şi–i deranjează confortul.
Şi atunci? Ce se întâmplă atunci?
Atunci vor deveni iar tăcut. De parcă faptul ruşinos tocmai a dispărut? Ceea ce nu şti nu te poate răni? Nu şti pur şi simplu! Nu am nici cea mai mică idee.. Şti doar că această attudine nu ajută cu nimic micile victme. Nu le va da nici un ajutor şi înţelegere sau vreo şansă pentru un viitor mai bun.
Şi ei vor trebui să se lupte pentru a ieşi din necazuri, de unii singuri. Şi ei vor trebui să lucreze la îmbunătăţirea personalităţii până la ceva admirabil, de cele mai multe ori de unii singuri. Şi ei se vor simţi singuri de cele mai multe ori chiar şi în compania altor persoane.
În fecare an mă uit la publicitatea oferită de compania Coca Cola.
Porque en este momento me siente egual como el resto de la populación del mundo. Todos estamos viendo y sabemos que Santa Claus, detrás de ese camión, da el único verdadero guiño…
În acest tmp mă simt egal cu toţi oamenii din lumea asta. Cu toţii ne uităm şi ştm că din spatele camionului său Moş Crăciun ne va face cu ochiul. În fecare an mă întreb dacă, conştinţa noastră colectvă e sufiient de puternică încât să schimbe ceva? Ce-ar f dacă noi toţi în seara de crăciun între orele 23.55-00.00 am trimite gânduri pozitve acestor victme?
Ce ar f dacă am trimite acesete gânduri în linişte de către Univers?
oate că un nou val ar străbate suprafaţa pământului, pentru că din cauza zonelor diferite de tip cele 5 minute n-ar avea loc în aceleaşi tip.
S-ar întâlni gândul tău cu al meu? S-ar uni cu gândurile celorlalţi ? Ar putea forma un val de energie direcţionat? O îmbrăţişare blândă unui copil, dându-i ceea ce are nevoie pentru a supravieţui?
Sau o să ne întâlnim atât de mulţi pe drumul meu necunoscut încât un nou fel de artfcii va f lansat? Dând o lumină strălucitoare într-un contrast minunat cu un cer mai luminat ca niciodată. Şi ce-ar f dacă am repeta lucrul acesta şi în ajunul anului nou?
Simultan cu numărătoarea inversă difuzată de fecare canal de televiziune, împreună cu pieţele oraşelor, discoteci, baruri, hoteluri, gări, … Împreună pentru cei uitaţi de crăciuni?
Ar putea deveni cel mai minunat dar pe care am putea să îl dăruim lumii, un dar care nu va costa decât câteva lacrimi…ale noastre.
©Mary-Rose Kolkman & Fanny Ploegmakers – van der Hoff
Text in PDF
